joomla

Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești Cernăuți

Arrow up
Arrow down
Menu

REAL TV online

ÎN FLORAR LA HUEDIN

   Întâmplătoare nu pot numi călătoria noastră în Ţara Moţilor, fiindcă m-aş contrazice pe mine însumi, eu susţinând mereu că „în viaţa nimic nu-i întâmplător”, chiar dacă totul este supus hazardului. Şi ca de obicei, atunci, când cel mai puţin îmi doream să plec undeva, nici prin gând nu a trecut să mă deplasez la 500 km de Cernăuţi, am fost delegată împreună cu trei fetiţe-bucovinence să reprezint Centrul bucovinean de artă Cernăuţi, tocmai în Transilvania românească, unde într-o depresiune aşezată ca pe palma lui Dumnezeu, înconjurată de munţi şi peisaje pitoreşti, îşi duc viaţa liniştită locuitorii oraşului Huedin. Huedinul a fost pentru mine descoperirea anului 2014, un loc, ce m-a impresionat fără să aibă „Porţi de aur” la intrare, fără fântâni arteziene cu apă colorată şi clădiri impunătoare, fără bulevarde celebre şi muzee populare, dar cu oameni deosebiţi, chiar distinşi. Iar toată povestea pe care am trăit-o timp de trei zile la Huedin a început de la copii, care sunt bucuria părinţilor, florile pământului şi cel mai de preţ dar primit de la Dumnezeu.

„Mâini de aur”

   Una din bogăţiile primordiale ale oraşului Huedin sunt cetăţenii mici ai urbei. Începând de la grădiniţă până la vârsta şcolară, copiii, dar şi junii huedineni îşi joacă rolul său aparte în viaţa culturală a orăşelului montan. Aici, la vatra poporului daco-roman, tradiţiile spirituale s-au transmis din neam în neam, ajungând până la generaţia secolului XXI. Mândria purtării costumului popular la zile de sărbătoare, interpretarea cu fervoare ardelenească a cântecelor populare, manufacturarea obiectelor meşteşugăreşti, sunt unele din obiceiurile, practicate în rândul copiilor din Huedin şi împrejurimile acestuia. Toate aceste însuşiri morale au predestinat succesul Zilelor oraşului Huedin şi manifestărilor desfăşurate în cadrul lor. 
   La concursul internaţional de meşteşuguri tradiţionale „Mâini de aur” pentru prima dată a participat şi delegaţia din Cernăuţi. Cea de-a şaptea ediţie a concursului a întrunit copiii cu talent şi temperament din mai multe zone din România, Republica Moldova şi Ucraina. Încă de la începutul său de acum şapte ani concursul promovează deprinderile copiilor şi tinerilor până la 19 ani, privind valorile culturii tradiţionale şi artei populare. Şi continuă să aibă un viitor promiţător, activând în vederea dezvoltării talentului copiilor şi tinerilor, dar şi perpetuării practicării artei populare. Una din condiţiile concursului, care a atribuit evenimentului un farmec sui-generis, a fost ţinuta participanţilor, care au sosit la concurs, primeniţi în costume populare, specifice zonelor din care provineau, juriul acordând şi un premiu pentru „Cel mai frumos costum naţional”. Desfăşurarea „competiţiilor” privind îndeletnicirile meşteşugăreşti a constat în prezentarea unor produse brute sau semifinite, confecţionate în timpul concursului, fiecare concurent demonstrând ce cunoştinţe posedă, legate de practicarea meşteşugului. Admirând standurile expoziţionale cu lucrările participanţilor am „călătorit” imaginar pe la atelierele tinerilor meşteri populari, încercând să ne dăm seama ce muncă asiduă este pentru un copil să promoveze meşteşugul tradiţional prin truda „mâinilor sale de aur”. Toate lucrările erau nişte capodopere, mărturii adevărate ale dragostei copiilor faţă de lucrul manual, meşteşugul popular, şi nu în ultimul rând, faţă de dascălii, care erau alături de ei la concurs şi povesteau despre truda migăloasă a ucenicilor lor. Participanţii la concurs au prezentat lucrări deosebite de sculptură în lemn, sculptură religioasă în lemn, gravură/crestări în lemn, pictură pe lemn şi sticlă, icoane pe lemn şi sticlă, prelucrarea artistică a lutului, metaloplastie, ouă încondeiate, broderii, ţesături, cusături, măşti populare, podoabe, împletituri. Spre exemplu, băieţii din Republica Moldova au oferit şi un master-clas în cadrul concursului de confecţionare a păpuşilor din pănuşe de porumb, în schimb, fetele meşteşugăriţe-începătoare din Vâlcea confecţionau suporturi pentru tave din aceleaşi pănuşe. Seminariştii de la Seminarul teologic „Veniamin Costache” de la Mănăstirea Neamţ au prezentat în cadrul concursului arta pictării icoanelor pe lemn. Pentru vizitători au expus icoane deosebite, explicând şi semnificaţia lor religioasă. Echipajul de tineri meşteşugari din Maramureş sunt pictori iscusiţi pe sticlă. Colecţia lor de icoane şi tablouri pe sticlă emana o frumuseţe inestimabilă.Tinerii suceveni dăltuiau cu prudenţă chipuri sfinte în lemn, pe când alţii participanţi ne încântau demonstrând arta decorării lemnului. Domnişoarele de la Colegiul naţional pedagogic „Gheorghe Lazăr” din Cluj au adus şi un război de ţesut în miniatură, chiar la faţa locului una din discipolele cercului de meşteşug ţesea trăistuţe, la fel, am admirat la ele arta încondeierii ouălor cu ceară. 
   Aflând că suntem de la Cernăuţi doamna Pălăguţa Hodor din Maramureş ne-a cuprins în braţele ei călduroase şi chiar de erau ocupate, torcând lână, am încăput şi noi tus-patru bucovinence. Fusul torcea lâna, dar în acelaşi timp depăna frumoasele amintiri ale doamnei Pălăguţa despre cum învăţase dumneaei să toarcă. A toarce şi a ţese doamna Pălăguţa ştie încă de când era mică, de la mama. Recordul bătrânelei maramureşene este că a ţesut pentru toată familia aproape o sută de costume tradiţionale. Deşi este în pragul celor 70 de ani de viaţă, doamna Pălăguţa, participă la diferite târguri, unde îi ademeneşte pe oameni prin lucrurile sale originale, confecţionate în întregime manual. Este şi un povăţuitor experimentat pentru meşteşugarii începători. Mai mult decât atât, doamna Pălăguţa promovează valoarea meşteşugului tradiţional şi în străinătate. Practic, toate lucrările prezentate la concurs erau deosebite, în primul rând, pentru că erau lucrări confecţionate de copiii cu „mâini de aur”. În secolul XXI ei ştiu să practice meşteşugul şi fac aceasta depunând multă silinţă şi dragoste.

„Zilele oraşului Huedin”

   Când cireşile îşi rumenesc „obrajii” apetisanţi, pe la sfârşit de Florar, în Huedin e sărbătoare. Cu toţii, de la mic până la mare, sărbătoresc Zilele Oraşului. Cu ocazia marcării zilei de naştere a oraşului Huedin în localitate au sosit câteva delegaţii străine, printre care reprezentanţii unor comunităţi maghiare din Ungaria, cu care este înfrăţit oraşul Huedin. Aşa cum se cuvine după legile etichetei, toţi oaspeţii oraşului au fost întâmpinaţi ospitalier de primăria oraşului, a cărei conducător deja de şapte ani este primarul Mircea Moroşan. 

Zilele Huedinului au debutat cu parada portului popular. Pe la miezul zilei de duminică, oamenii se pripeau să ajungă în centrul oraşului, colorat în nuanţele vii ale costumelor tradiţionale româneşti, în care se îmbrăcase o întreagă gloată de copii, ce aşteptau momentul startului. Printre stropi de ploaie, în acompaniamentul orchestrei procesiunea în fruntea căreia erau oficialii, se îndrepta cu mult fast spre Parcul Tineretului, unde comunitatea oraşului aştepta curioasă începerea spectacolului dedicat Zilelor oraşului „În Florar la Huedin”. Huedinenii au primit felicitări din partea primarului fiind salutaţi şi de oaspeţii de onoare ai sărbătorii. Iubitorii de folclor autentic au urmărit un spectacol extraordinar cu participarea artiştilor din zonă, dar şi a fetiţelor din Bucovina Ana-Maria Calancea şi Serafima Tululiuc. Parcul era la dispoziţia copiilor, cu tot felul de dulciuri şi jocuri distractive, aceasta fiindu-le bucuria cea mai mare. A culminat concertul cu evoluarea lui Nicolae Furdui Iancu, un interpret de muzică populară din Zona Ardealului. Iar când pe cer au început să aureoleze luminiţele focurilor de artificii, ne-am aţintit privirile sus şi am admirat cum acestea se înălţau triumfător în înaltul cerului nocturn, îmbrăcându-l în lumină. 

Omeni printre oameni

   „Viaţa ne aduce tot felul de oameni, de multe ori cei mai neaşteptaţi, prin cele mai neaşteptate moduri.” Drumul spre a cunoaşte nişte oameni deosebiţi la sfârşitul lui Florar a fost lung, dar cu siguranţă scris undeva. Plecasem spre Huedin cu gândul de a ne întoarce cât mai repede acasă. Ne luasem rămas bun de la Bucovina de Nord, apoi am călătorit prin „tunelul verde” al Bucovinei de Sud, ajungând tocmai la poalele Munţilor Apuseni. Prima persoană, care ne-a întâmpinat la miezul nopţii, când am ajuns în oraş şi ne-a întins frăţeşte mâna, spunând: „Bine aţi venit la Huedin” a fost Gheorghe Sobec, profesor la liceul tehnologic „Vlădeasa”, preşedintele Asociaţiei Actived 2013 din Huedin. Practic, domnul Sobec, pe care eu îl numesc „tatăl” copiilor din Huedin, împreună cu alţi colegi-fondatori ai Asociaţiei – directorul casei de cultură Nicolae Traica şi Ioan Rus, sunt cei trei „muşchetari” care nu folosesc săbiile, ci inima şi sufletul, pentru a culege nectarul copilăriei de la „puii” de oameni huedineni. Participând la activităţile culturale, sportive şi artistice, organizate de „Actived”, copiii devin artişti iscusiţi pe scenă, sportivi, actori, colindători autentici, mici patrioţi, în aşa mod atingându-se scopul asociaţiei – susţinerea, oragnizarea şi desfăşurarea de activităţi educative în rândul tinerilor şi a copiilor. Iniţiativa lor nobilă de ocrotire a intereselor şi ocupaţiilor copiilor mă condiţionează să-i numesc oameni deosebiţi. 
Clubul copiilor Huedin este o altă instituţie, care promovează dezvoltarea multilaterală a copiilor huedineni. Încă o persoană deosebită, care i-a întrunit pe copii în numele păstrării artei populare, oferind garanţia că această moştenire culturală nu va dispărea, este Ştefan Bara, coordonatorul cercului de Artă populară din cadrul Clubului Copiilor Huedin.
Fără să cercetez prea mult, mi-am dat seama că majoritatea activităţilor iniţiate pentru copii se desfăşoară cu sprijinul Primăriei oraşului şi al Consiliului local Huedin. De aceea, primul „patron” al copiilor din Huedin este chiar primarul Mircea Moroşan. Aici aş putea aminti şi de profesorii de la instituţiile de învăţământ din oraş, care educă generaţia tânără şi viitorul oraşului Huedin.
Huedin şi împrejurimile
   Aşezat într-o depresiune largă a Munţilor Apuseni, pe unde îşi varsă apa Crişul Repede, oraşul Huedin de-a lungul istoriei a jucat rolul unui loc de târg, dar şi de popas sau „hodină”, pentru ţăranii, care coborau de pe munte, de unde derivă şi numele oraşului. Populaţia preponderentă a oraşului este românească. În acelaşi timp, persistă o legătură strânsă interculturală între românii şi minorităţile din oraş, aceştia fiind maghiarii şi romii. Plimbările prin oraş au fost scurte, având ocazia să admirăm mai mult anturajul împrejurimilor, dar am remarcat şi unele obiective din oraş. Spre exemplu, construcţiile noi de la marginea oraşului şi anume, casele romilor, unde poate fi urmărit un stil arhitectonic deosebit de cel românesc, ceea ce atrage atenţia trecătorilor prin Huedin. 
   Privirile ni s-au furişat prin geamurile maşinii şi spre Catedrala Moţilor din centrul oraşului Huedin. Este locul, unde oamenii se retrag în zilele de duminică, uitând de cotidian şi trăind momente înălţătoare în timpul slujbelor divine. 
La Pensiunea Casa Morar din Valea Drăganului am petrecut o seară de neuitat alături de participanţii la concursul internaţional de meşteşuguri tradiţionale „Mâini de aur”. Gazdele ne-au primit ospitalier, oferindu-ne tot ce aveau mai bun. Mirosul iasomiei uşor se „plămădea” cu mirosul fânului din căpiţele adunate şi în aer predomina aroma satului. La iazul din spatele pensiunii am ascultat concertul broscuţelor, care văzându-ne atât de agitate pe lângă floricelele albastre de pe malul apei, cântau şi ele din răsputeri. Un râu şerpuia pe undeva cu voce tare. Păsările ne admirau bucuria şi începeau să se bucure împreună cu noi, strigând ceva în trilul lor. Spre seară copiii s-au adunat în jurul focului de tabără, fredonând tot felul de cântece, ecoul lor ciocnindu-se din când în când de bolta munţilor păduroşi. 
   Ploaia nicidecum nu rămânea în urmă. Tot timpul am simţit că se ţine de noi. Dar ne-am dat seama că şi stropii de ploaie sunt o binecuvântare de la Dumnezeu, de aceea, ne-am văzut de drum fără să observăm micile obstacole. Cascada „Vălul Miresei” din Răchiţele a fost un alt obiectiv din împrejurimile Huedinului. Somnul de dimineaţă ne mângâia pleoapele, când ne îndreptam spre cascadă, dar noi rezistente încercam să nu pierdem nici o stâncă, floare, pădure, văcuţă, turist sportiv, ţăran trezit de grijile gospodăriei. Ajunşi la cascadă, am exaltat într-o voce, fiind copleşite de frumuseţea „Vălului Miresei”. Am prins curaj, făcând poze pe pietrele din apa ce se scurgea din stâncă, uneori dezichilibrându-ne deasupra apei, simţeam cum inima se ducea-n călcâi.
Prinzând predica şi miruitul la Mănăstirea Râşca Transilvană, ne-am bucurat apoi să auzim cântările religioase în interpretarea unui cor de băieţi din Basarabia. Primind binecuvântarea stareţului mănăstirii şi închinându-ne la sfintele icoane, am pornit iarăşi la drum. Următorul obiectiv, de data aceasta neprogramat, a fost localitatea Beliş, un fragment din istoria căreia m-a impresionat. Lacul, care astăzi se întinde pe cea mai mare parte a localităţii, de fapt este aşezarea geografică veche a satului. Anume pe acel loc au fost construite castelul şi biserica magnatului Urmanczy, care la sfârşitul sec. XIX-încep. sec.XX devenise stăpân pe împrejurimile Belişului. Castelul a dominat de acolo de sus satul Beliş multă vreme, dar apoi fiind nelocuit, s-a deteriorat, iar într-un final rămăşiţele castelului şi biserica au fost înghiţite de apele lacului de acumulare. Se spune că atunci, când este secetă mare, nivelul apei din lac scade şi atunci din apă îşi fac aparenţa turlele bisericii.
Locuri de vizitat ar mai fi fost o mulţime, dar constrânşi de timpul, care era scurt, am lăsat şi pentru altă vizită la Huedin.

Impresii

   Ana-Maria Calancea, Serafima Tululiuc şi Ecaterina Patraş sunt cele trei fetiţe de la Centrul Bucovinean de artă Cernăuţi, care au participat la Concursul internaţional de meşteşuguri şi la spectacolul de Ziua oraşului Huedin. Fetele s-au întors acasă cu diplome de participare, premii şi cadouri atât din partea primăriei, Asociaţiei Actived, cât şi a sponsorilor concursului de meşteşuguri tradiţionale. Încântate peste măsură, bucuria lor copilărească nu poate fi redată, decât prin prisma emoţiilor, pe care le-au trăit la Huedin şi le-am rugat să vă mărturisească, care sunt impresiile, ce le-au rămas în amintire pentru totdeauna.
Ana-Maria Calancea:
   – Fiecare călătorie în România la diferite concursuri, festivaluri este o surpriză plăcută şi interesantă, fiindcă întotdeauna am posibilitatea să fac cunoştinţă cu semenii talentaţi şi oameni de artă care îmi insuflă o energie pozitivă şi îmi formează model de evoluare pe scenă. Aşa a fost şi la Huedin, în judetul Cluj, unde am participat la Zilele oraşului. Am fost încântată de primirea călduroasă a domnului Gheorghe Sobec, care ne-a însoţit şi ne-a fost gazdă timp de trei zile, făcându-ne cunoştinţă cu cele mai frumoase locuri din anturajul oraşului. Am asistat la concursul de artă plastică „Mâini de aur”, unde am fost încântată de talentul meşterilor populari, de lucrările de artizanat, de entuziasmul ce predomina la sărbătoare. M-am împrietenit cu semeni din România şi Republica Moldova, cărora le-am povestit despre pitoreasca Bucovină. Aş vrea să mai am ocazia de a vizita noi locuri din România, ceea ce-mi va oferi posibilitatea să aflu istoria adevarată a neamului nostru.
Serafima Tululiuc:
   – Pe mine m-a impresionat mult orăşelul Huedin, fiindcă acolo este foarte frumos. Am vizitat mai multe locuri deosebite din zonă, spre exemplu, Cascada „Vălul Miresei”, am vizitat şi un lac, mănăstirea Râşca Transilvană. În prima zi am participat la concursul internaţional de meşteşuguri tradiţionale „Mâini de aur”, fiind menţionată cu premiul întâi la secţiunea „Ouă încondeiate”, de asemenea, cu o diplomă de merit. A doua zi, cu ocazia Zilelor oraşului Huedin am participat la spectacolul de sărbătoare, unde am interpretat piesele „Hopa, hop” şi „Mămuca rău m-o certat”. Nu pot să descriu în cuvinte cât de frumos a fost.
Ecaterina Patraş:
   – Pentru mine a fost o călătorie de neuitat. Mereu o să-mi amintesc de oraşul Huedin, de oamenii, pe care i-am întâlnit acolo, de locurile frumoase, pe care le-am vizitat. O experienţă bună şi frumoasă a fost şi participarea mea la Concursul „Mâini de aur”. Am admirat cu mare plăcere şi participarea prietenelor mele Serafima şi Ana-Maria la spectacolul de Ziua oraşului. Ne-am întors acasă cu multe amintiri frumoase, cu cadouri şi diplome, dar şi cu bucuria că am aflat despre existenţa oraşului Huedin de lângă Cluj. Mi-aş dori să am o vară plină de astfel de vizite frumoase, cunoştinţe noi şi cât mai multe emoţii pozitive.

Huedin & Noua Suliţă

   Când a sosit şi vremea despărţirii de orăşelul, unde de data aceasta am poposit noi, cei de la Cernăuţi, parcă ni s-au posomorât sufletele, doar la Huedin ne-am simţit ca acasă. Fără să observăm prea mult dispoziţia tristă a ultimelor zile de primăvară, ni s-a părut că am colindat în lung şi în lat colinele huedinene pe soare, cer senin, culegând flori şi privelişti ce îmbinau natura magnifică din zonă, satele îngrijite, oamenii muncitori, turlele bisericilor, ce se întrezăreau de după văi, colinele verzi cu puncte albe, aşa le ziceam noi oiţelor, care se delectau cu iarba proaspătă din vârful dealurilor. Deci, vă imaginaţi cât de greu ne era să ne despărţim de acele locuri „suflate” parcă cu aer de poveste. Dar viaţa îşi dictează condiţiile sale, de aceea, în a treia zi de călătorie ne-am luat rămas bun de la Huedin şi de la prietenii noştri, părăsind oraşul cu o singură speranţă, pe care cred că o aveam cu toţii...
Ideea de înfrăţire cu oraşul Noua Suliţă veni pe neaşteptate, în timpul unei discuţii cu prietenii noştri de la Huedin. Fiind întrebată de unde provin, le-am povestit câte ceva despre oraşul Noua Suliţă şi satul meu natal. Atunci prin grai viu de la domnul Gheorghe Sobec, am aflat despre dorinţa primarului de a lega o relaţie de înfrăţire între Huedin şi un oraş din regiunea Cernăuţi. Am avut misiunea de a mă adresa cu această propunere primarului Maria Nicorici, care în mod deliberat mi-a confirmat că oraşul Noua Suliţă este înfrăţit cu încă trei sate din România: Suliţa, Suceviţa şi Moineşti, iar o nouă înfrăţire va fi doar un bun prilej de a desfăşura o colaborare fructuoasă, cu un oraş, de data aceasta, dintr-o altă zonă a României, şi anume, din Transilvania. După întocmirea actelor necesare, intuim că în curând vom avea la Noua Suliţă oaspeţi din Huedin, iar noi bucuroşi, vom vizita încă o dată meleagurile huedinene.

 Svetlana URSU, "Cuvântul Adevărului"

  • Evaluaţi acest articol
    (3 voturi)

Lasă un comentariu

Login pentru a posta comentarii
înapoi la partea de sus

PARTENERI: